Te-am îmbrățișat atât de strâns
într-o zi,
Încât mi-am auzit inima
Bătând în pieptul tău
și gândul rostind în glasul tău.

Când pielea mi s-a așternut pe corpul tău,
Unul câte unul,
s-au prăbușit toate zidurile,
s-au șters toate granițele,
Iar simțurile mi s-au predat ție.
Imperceptibil am devenit tu.

Totuși,
Cel ce în dragoste se pierde,
Din dragoste va pieri.
Așa că va veni și vremea să pleci,
într-o zi,
Cu tot ce-am fost,
al tău.

Mai stai, jumătate!
Mai stai... te du mai târziu!
Mai lasă-mi inima și gândul și pielea,
Mai lasă-mă mie, să-mi fiu!