A short short story:

She was one of the few women who could pull up her back zipper by herself.
Obviously it requires a lot of practice.

Tăceri viole(n)te.
Aș vrea câteodată, așa să îți spun...
dar nu. Mai bine nu.
Oare tu,
mai crezi în baloane de săpun?
Că vin așa, de nicăieri,
și se duc pretutindeni,
peste mări și depărtări?
Sau ai descoperit deja oare,
gura care,
le-a suflat spre cer,
ori pământul de care s-au frânt,
precum cuvintele mincinioase.
Tăceri viole(n)te,
despre lucruri permanente.
Să le deschidem gurile, dar,
să pluteasca un timp,
după care, amuțind,
să se zdrobească de pământ.

To her I'd sent my hidden bluebirds,
bluemoons, and secret smiles.
The girl with night in her hair,
(and in her air),
would be the death of me.

"Cause you can't get away", he said, "you can't get away".
So that must be why I still see him on that chair,
in front of the great window,
open. (He, who had always been shut.)
And over the empty ashtray,
the window pours the Sun on me,
but to what relief,
if the wall is still casting
its punishing shadows?

Luni.

Luni de zile, luni de Moarte,
luni de fiere, de Mercur,
luni de zeci de Joi albastre,
luni de venerat Venere,
luni de Zâmbete stinghere,
Duminici de clarobscur.
Luni de aur, luni de fum.
Luni de șoapte, câte șapte,
luni de trai printre nebuni.