”În sfârşit ajunge la Isidora, oraş unde palatele au scări în spirală, încrustate cu cochilii marine, unde se fabrică ocheane şi viori meşteşugite, unde, atunci când străinul şovăie între două femei, întâlneşte întotdeauna o a treia [...] Isidora e aşadar cetatea visurilor lui. Cu o deosebire: oraşul visat îl conţinea pe el tânăr; la Isidora ajunge la o vârstă înaintată. În piaţă există un zid al bătrânilor care se uită cum trece tinereţea; el s-a aşezat acolo, în rând cu ei. Dorinţele au şi devenit amintiri.”
*
”Ajungând într-un oraș nou, călătorul regăsește un drum al lui pe care nu știa că-l mai are: stranietatea a ceea ce nu mai ești sau nu mai posezi te așteaptă la liman, în locurile străine și neposedate.”
*
”Uneori, orașe diferite se succed pe aceeași întindere de pământ și sub același nume, se nasc și mor fără să se fi cunoscut, fără să fi putut comunica. Câteodată, până și numele locuitorilor rămân aceleași, și tonul vocilor, chiar și trăsăturile fețelor; dar zeii care locuiesc dedesubtul numelor și deasupra locurilor au plecat fără să spună un cuvânt și în locul lor s-au cuibărit zei străini.”
*
”- Și orașelor le place să creadă că sunt opera minții sau a întâmplării, dar nici una, nici alta nu sunt suficiente pentru a le susține zidurile. La un oraș nu te bucură cele șapte sau șaptezeci și șapte de minunății ale lui, ci răspunsul pe care îl dă unei întrebări ale tale.
- Sau întrebarea pe care ți-o pune, obligându-te să răspunzi, aidoma Tebei, prin gura Sfinxului.”
*
”La Chloé, oraș mare, oamenii care trec pe străzi nu se cunosc. Când se văd, își închipuie unul despre celălalt o mie de lucruri, întâlnirile care ar putea avea loc între ei, conversațiile, surprizele, mângâierile, mușcăturile. Dar nimeni nu salută pe nimeni, privirile li se încrucișează preț de o clipă și apoi se evită, caută alte priviri, nu se opresc.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu