Ia cheia şi încuie uşa.
Ştiu, are încă pata iubirii mele pe ea
dar nu-i nimic, se va şterge
sub mâna ta
sau a alteia.

Acum vreau să mă laşi singură
şi te rog, închide bine uşa când pleci,
ca nu cumva să se mai deschidă
sub mâna ta
sau a altuia.

Şi-n timp ce tu vei coborî scările
şi-ai să ajungi pe alee
şi-ai să întorci capul spre geamul de la care nu te petrece nimeni,
(de aceea, poate e mai bine să priveşti înainte),
eu,
cu draperiile trase,
între patru pereţi care mă strivesc,
am să adun bucăţile zilelor de mâine
sfărâmate sub mâna ta,
sau poate a mea.