miercuri, 19 ianuarie 2011

- Cap.

- Cap!

- Cap.

- Cap!

- Cap.

- Imposibil!

- E cap!

- Vad ca e cap! Mai incerc o data.

- Cap.

- Imposibil!

- E deja a 86-a oara. Ai putea sa te opresti.

- Imposibil! Arata-mi moneda!

- Doar nu te indoiesti... Uite!

- Mda, posibilitatea de a arunca monede cu cap dublu iese fara indoiala din discutie. Mai ramane o singura explicatie plauzibila.

- Care?

- Timpul s-a oprit in loc, iar experienta singulara de a arunca o singura data o singura moneda s-a repetat de 90 de ori.

- Asta numesti tu explicatie plauzibila?

- Doar nu crezi ca vreo divinitate bate legea probabilitatilor, nu? Uite, mai incercam o data si analizam foarte bine ce se intampla. Apoi mai incercam inca o data si vedem daca se intampla la fel.

- Cap.

- Cap!

- Cap.

- Cap! Uite vezi?!

- Ce?

- Eu am aruncat, tu ai zis "cap", eu am zis "cap", apoi am aruncat si ai zis "cap" si eu am zis iar "cap". Totul s-a repetat in mod identic. Asta e! Traim acelasi moment la infinit.

- Dar nu e normal sa zic "cap" daca pariez pe "cap" si apoi tu sa zici "cap" daca iese "cap"?

- Si tot faci miscarea aia din cap...

- Pai nu e normal, doar ma uit sa vad dac-a iesit cap!

- Este sau nu momentul identic?

- Este dar...

- Cum poti fi sigur ca momentele se succed si nu se suprapun?

- Pai...

- Exact.

- Dar mai devreme ai spus "imposibil" in loc de "cap".

- Eu? Imposibil!

- Dar...

- Iti mai demonstrez o data.

- Cap...

- Cap!

- Cap.

- Cap. Iata. Traim acelasi moment la infinit. Dar pana la urma ce este existenta noastra, daca nu o absurditate ce nu inceteaza sa se repete? Suntem cu totii Sisif, si-am auzit ca el ar fi fericit...

- Prietene...

- Da?

- E pajura.

- Ce?

- A iesit pajura.

- ...

- ...

- Imposibil!


(Tom Stoppard Revisited sau Rosencrantz&Guildenstern are Dead, but they killed me first.)

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

There's an ogre in my heart that
wants to get out
but I'm too sly for him,
I say, stay there, I'm not going
to let anybody see you,
don't you know these fuckers think you're a bluebird?

(Bukowski revisited)

marți, 9 iunie 2009

"Mi-e dor de atunci".

Dar cum poate sa iti fie dor de "atunci"? Ce este "atunci"? Un adverb, un timp? Sa zicem "un timp anume". Deci mi-e dor de un timp anume.
Si ce este "dor"? Dor = nostalgie, aspiratie, lipsa, dorinta, durere. Durere. Probam: din latina, "dolus", de la "doleo, dolere". Italiana, "dolore". Spaniola, "dolor". Franceza, "douleur". Portugheza, "dor". Deci dor = durere. Acum inlocuim in ecuatie. "Mi-e dor de atunci"=> "Mi-e durere de atunci". Adica de un timp anume. Deci nu doar imi lipseste acel timp anume dar de un timp (acel timp) incoace, e durere pentru mine. Hmmm.
Ma intreb cum s-ar aplica toata treaba asta la versul lui Nichita din "Intoarcerea cheii". Si anume: "Mi-e dor sa pot sa nu-mi mai fie dor de tine". Ar veni asa: sunt nostalgica dupa puterea de a nu fi nostalgica dupa tine. Aspir sa nu mai aspir la tine. Imi lipseste sa nu-mi mai lipsesti. Doresc sa nu te mai doresc. Mi-e durere sa nu-mi mai fie durere de tine. Simplificam. Doare sa nu ma mai dori. Aici e interesant. Tu ma dori. Si cu toate astea, daca as putea sa fac incat sa nu ma mai dori... tot ar durea. Sa fie o greseala de rationament? Posibil. Deci am descris ceva ilogic si irational. Parca atat de ilogic si irational era... un sentiment... se numea...