- Cap.
- Cap!
- Cap.
- Cap!
- Cap.
- Imposibil!
- E cap!
- Vad ca e cap! Mai incerc o data.
- Cap.
- Imposibil!
- E deja a 86-a oara. Ai putea sa te opresti.
- Imposibil! Arata-mi moneda!
- Doar nu te indoiesti... Uite!
- Mda, posibilitatea de a arunca monede cu cap dublu iese fara indoiala din discutie. Mai ramane o singura explicatie plauzibila.
- Care?
- Timpul s-a oprit in loc, iar experienta singulara de a arunca o singura data o singura moneda s-a repetat de 90 de ori.
- Asta numesti tu explicatie plauzibila?
- Doar nu crezi ca vreo divinitate bate legea probabilitatilor, nu? Uite, mai incercam o data si analizam foarte bine ce se intampla. Apoi mai incercam inca o data si vedem daca se intampla la fel.
- Cap.
- Cap!
- Cap.
- Cap! Uite vezi?!
- Ce?
- Eu am aruncat, tu ai zis "cap", eu am zis "cap", apoi am aruncat si ai zis "cap" si eu am zis iar "cap". Totul s-a repetat in mod identic. Asta e! Traim acelasi moment la infinit.
- Dar nu e normal sa zic "cap" daca pariez pe "cap" si apoi tu sa zici "cap" daca iese "cap"?
- Si tot faci miscarea aia din cap...
- Pai nu e normal, doar ma uit sa vad dac-a iesit cap!
- Este sau nu momentul identic?
- Este dar...
- Cum poti fi sigur ca momentele se succed si nu se suprapun?
- Pai...
- Exact.
- Dar mai devreme ai spus "imposibil" in loc de "cap".
- Eu? Imposibil!
- Dar...
- Iti mai demonstrez o data.
- Cap...
- Cap!
- Cap.
- Cap. Iata. Traim acelasi moment la infinit. Dar pana la urma ce este existenta noastra, daca nu o absurditate ce nu inceteaza sa se repete? Suntem cu totii Sisif, si-am auzit ca el ar fi fericit...
- Prietene...
- Da?
- E pajura.
- Ce?
- A iesit pajura.
- ...
- ...
- Imposibil!
(Tom Stoppard Revisited sau Rosencrantz&Guildenstern are Dead, but they killed me first.)
miercuri, 19 ianuarie 2011
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
marți, 9 iunie 2009
"Mi-e dor de atunci".
Dar cum poate sa iti fie dor de "atunci"? Ce este "atunci"? Un adverb, un timp? Sa zicem "un timp anume". Deci mi-e dor de un timp anume.
Si ce este "dor"? Dor = nostalgie, aspiratie, lipsa, dorinta, durere. Durere. Probam: din latina, "dolus", de la "doleo, dolere". Italiana, "dolore". Spaniola, "dolor". Franceza, "douleur". Portugheza, "dor". Deci dor = durere. Acum inlocuim in ecuatie. "Mi-e dor de atunci"=> "Mi-e durere de atunci". Adica de un timp anume. Deci nu doar imi lipseste acel timp anume dar de un timp (acel timp) incoace, e durere pentru mine. Hmmm.
Ma intreb cum s-ar aplica toata treaba asta la versul lui Nichita din "Intoarcerea cheii". Si anume: "Mi-e dor sa pot sa nu-mi mai fie dor de tine". Ar veni asa: sunt nostalgica dupa puterea de a nu fi nostalgica dupa tine. Aspir sa nu mai aspir la tine. Imi lipseste sa nu-mi mai lipsesti. Doresc sa nu te mai doresc. Mi-e durere sa nu-mi mai fie durere de tine. Simplificam. Doare sa nu ma mai dori. Aici e interesant. Tu ma dori. Si cu toate astea, daca as putea sa fac incat sa nu ma mai dori... tot ar durea. Sa fie o greseala de rationament? Posibil. Deci am descris ceva ilogic si irational. Parca atat de ilogic si irational era... un sentiment... se numea...
Dar cum poate sa iti fie dor de "atunci"? Ce este "atunci"? Un adverb, un timp? Sa zicem "un timp anume". Deci mi-e dor de un timp anume.
Si ce este "dor"? Dor = nostalgie, aspiratie, lipsa, dorinta, durere. Durere. Probam: din latina, "dolus", de la "doleo, dolere". Italiana, "dolore". Spaniola, "dolor". Franceza, "douleur". Portugheza, "dor". Deci dor = durere. Acum inlocuim in ecuatie. "Mi-e dor de atunci"=> "Mi-e durere de atunci". Adica de un timp anume. Deci nu doar imi lipseste acel timp anume dar de un timp (acel timp) incoace, e durere pentru mine. Hmmm.
Ma intreb cum s-ar aplica toata treaba asta la versul lui Nichita din "Intoarcerea cheii". Si anume: "Mi-e dor sa pot sa nu-mi mai fie dor de tine". Ar veni asa: sunt nostalgica dupa puterea de a nu fi nostalgica dupa tine. Aspir sa nu mai aspir la tine. Imi lipseste sa nu-mi mai lipsesti. Doresc sa nu te mai doresc. Mi-e durere sa nu-mi mai fie durere de tine. Simplificam. Doare sa nu ma mai dori. Aici e interesant. Tu ma dori. Si cu toate astea, daca as putea sa fac incat sa nu ma mai dori... tot ar durea. Sa fie o greseala de rationament? Posibil. Deci am descris ceva ilogic si irational. Parca atat de ilogic si irational era... un sentiment... se numea...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)