There's an ogre in my heart that
wants to get out
but I'm too sly for him,
I say, stay there, I'm not going
to let anybody see you,
don't you know these fuckers think you're a bluebird?

(Bukowski revisited)

"Mi-e dor de atunci".

Dar cum poate sa iti fie dor de "atunci"? Ce este "atunci"? Un adverb, un timp? Sa zicem "un timp anume". Deci mi-e dor de un timp anume.
Si ce este "dor"? Dor = nostalgie, aspiratie, lipsa, dorinta, durere. Durere. Probam: din latina, "dolus", de la "doleo, dolere". Italiana, "dolore". Spaniola, "dolor". Franceza, "douleur". Portugheza, "dor". Deci dor = durere. Acum inlocuim in ecuatie. "Mi-e dor de atunci"=> "Mi-e durere de atunci". Adica de un timp anume. Deci nu doar imi lipseste acel timp anume dar de un timp (acel timp) incoace, e durere pentru mine. Hmmm.
Ma intreb cum s-ar aplica toata treaba asta la versul lui Nichita din "Intoarcerea cheii". Si anume: "Mi-e dor sa pot sa nu-mi mai fie dor de tine". Ar veni asa: sunt nostalgica dupa puterea de a nu fi nostalgica dupa tine. Aspir sa nu mai aspir la tine. Imi lipseste sa nu-mi mai lipsesti. Doresc sa nu te mai doresc. Mi-e durere sa nu-mi mai fie durere de tine. Simplificam. Doare sa nu ma mai dori. Aici e interesant. Tu ma dori. Si cu toate astea, daca as putea sa fac incat sa nu ma mai dori... tot ar durea. Sa fie o greseala de rationament? Posibil. Deci am descris ceva ilogic si irational. Parca atat de ilogic si irational era... un sentiment... se numea...